Stoian Camil - Dr. med. dent., Dr. med. vet., PhD
Diplomate of the European Veterinary Dental College
Fractura de simfiza mandibulara este cea mai frecventa fractura a zonei rostrale mandibulare. Diferenta intre simfiza mandibulara la pisica sau caine comparativ cu cea a omului consta in uniunea fibroasa, numita sincondroza, care la carnivore permite un oarecare grad de mobilitate, in cazul omului fiind vorba despre o fuziune osoasa completa de tip sinostoza.
Daca in cazul omului putem vorbi de o fractura de simfiza, in cazul cainilor si pisicilor este o separare simfiziala.
Cazul prezentat este o pisica de rasa comuna, femela, in varsta de 14 ani, greutate corporala 3 kg, care drept urmare a unui accident auto a suferit traume multiple. Dupa efectuarea radiografiei digitale craniene in incidenta ventro-dorsala si oblica laterala s-a evidentiat separatia simfizei. In figura 1 am marcat cu sageata zona rostrala simfizara separata. De asemenea pisica a suferit fractura coroanei si a radacinii caninului maxilar stang precum si laceratia buzei in zona maxilara stanga. Dupa stabilizarea pacientului si verificarea parametrilor sanguini hepatici si renali pre-operativi cu importanta in siguranta anesteziei s-a trecut la efectuarea preanesteziei (Valium), inductiei (Propofol) si apoi a narcozei inhalatorii cu Isofluran dupa intubatia corespunzatoare pacientului.
Am efectuat extractia restului coronar si radicular a caninului si am suturat alveola post-extractionala precum si laceratia buzei cu fir multifilament resorbabil (Vycril 4.0) si am trecut la pregatirea stabilizarii separatiei simfiziale. Cele doua jumatati de mandibula erau deplasate una fata de alta cu aproximativ 1 cm. Metoda de stabilizare prin cerclaj cu fir metalic de otel de 0,4 mm (Fig 2, sageata rosie) nu a fost suficienta deoarece se putea produce luxatia postoperatorie prin forte circumferentiale in jurul cerclajului si destabilizarea fracturii/separarii simfiziale.
Ca metoda adjuvanta am folosit stabilizarea secundara cu ajutorul pinilor parapulpari si a unei punti din material compozit autopolimerizabil. Dupa instalarea pinilor parapulpari (Whaledent-trusa cu freza si aplicator special pt. pini) la nivelul caninilor mandibulari (Fig. 2, sagetile albe) am aplicat un strat subtire de acid ortofosforic timp de 30 de secunde pentru gravarea acida si imbunatatirea retentiei materialului compozit care urma a fi aplicat. In figura 3 se observa stabilizarea finala prin aplicarea cu un pistol aplicator a compozitului intre cei doi canini mandibulari care acopera totodata si nodul cerclajului firului de otel (pentru a preveni trauma tesutului moale gingival si labial. Se trece la modelarea puntii de compozit, nu din considerente fizionomice ci pentru a nu interfera cu ocluzia normala si masticatia pisicii.
Dupa doar 14 zile postoperator, stabilizarea a fost finalizata si normocluzia asigurata (Fig. 4). Dupa efectuarea unei tranchilizari mai usoare, fara anestezie inhalatorie de aceasta data, (deoarece este o procedura scurta de cca 15 minute) am trecut la indepartarea puntii de compozit precum si desurubarea pinilor parapulpari. Orificiile care au rezultat dupa retragerea pinilor parapulpari au fost obturate cu hidroxid de calciu fluid fotopolimerizabil. S-a efectuat apoi un detartraj complet cu ajutorul aparatului cu ultrasunete si s-a efectuat lustruirea suprafetei incisivilor si a caninilor cu o guma speciala de polish pentru indepartarea tuturor resturilor de material alimentar si compozit. Aspectul post operator este redat in figura 5, iar pisica a putut deja in aceeasi zi sa se hraneasca normal . Ca si complicatii postoperatorii pot aparea dureri articulare temporo-mandibulare ca urmare a unei anchiloze tranziente cauzata de fixarea si stabilizarea fracturii si modificarea habitusului ocluzo-articular.
Fractura de simfiza mandibulara este cea mai frecventa fractura a zonei rostrale mandibulare. Diferenta intre simfiza mandibulara la pisica sau caine comparativ cu cea a omului consta in uniunea fibroasa, numita sincondroza, care la carnivore permite un oarecare grad de mobilitate, in cazul omului fiind vorba despre o fuziune osoasa completa de tip sinostoza.
Daca in cazul omului putem vorbi de o fractura de simfiza, in cazul cainilor si pisicilor este o separare simfiziala. 
Am efectuat extractia restului coronar si radicular a caninului si am suturat alveola post-extractionala precum si laceratia buzei cu fir multifilament resorbabil (Vycril 4.0) si am trecut la pregatirea stabilizarii separatiei simfiziale. Cele doua jumatati de mandibula erau deplasate una fata de alta cu aproximativ 1 cm. Metoda de stabilizare prin cerclaj cu fir metalic de otel de 0,4 mm (Fig 2, sageata rosie) nu a fost suficienta deoarece se putea produce luxatia postoperatorie prin forte circumferentiale in jurul cerclajului si destabilizarea fracturii/separarii simfiziale.
Ca metoda adjuvanta am folosit stabilizarea secundara cu ajutorul pinilor parapulpari si a unei punti din material compozit autopolimerizabil. Dupa instalarea pinilor parapulpari (Whaledent-trusa cu freza si aplicator special pt. pini) la nivelul caninilor mandibulari (Fig. 2, sagetile albe) am aplicat un strat subtire de acid ortofosforic timp de 30 de secunde pentru gravarea acida si imbunatatirea retentiei materialului compozit care urma a fi aplicat. In figura 3 se observa stabilizarea finala prin aplicarea cu un pistol aplicator a compozitului intre cei doi canini mandibulari care acopera totodata si nodul cerclajului firului de otel (pentru a preveni trauma tesutului moale gingival si labial. Se trece la modelarea puntii de compozit, nu din considerente fizionomice ci pentru a nu interfera cu ocluzia normala si masticatia pisicii. 
Dupa doar 14 zile postoperator, stabilizarea a fost finalizata si normocluzia asigurata (Fig. 4). Dupa efectuarea unei tranchilizari mai usoare, fara anestezie inhalatorie de aceasta data, (deoarece este o procedura scurta de cca 15 minute) am trecut la indepartarea puntii de compozit precum si desurubarea pinilor parapulpari. Orificiile care au rezultat dupa retragerea pinilor parapulpari au fost obturate cu hidroxid de calciu fluid fotopolimerizabil. S-a efectuat apoi un detartraj complet cu ajutorul aparatului cu ultrasunete si s-a efectuat lustruirea suprafetei incisivilor si a caninilor cu o guma speciala de polish pentru indepartarea tuturor resturilor de material alimentar si compozit. Aspectul post operator este redat in figura 5, iar pisica a putut deja in aceeasi zi sa se hraneasca normal . Ca si complicatii postoperatorii pot aparea dureri articulare temporo-mandibulare ca urmare a unei anchiloze tranziente cauzata de fixarea si stabilizarea fracturii si modificarea habitusului ocluzo-articular.
